Azi sărbătorim Ziua Limbii Române

31 august e ziua în care ne sărbătorim limba. Și nu am să vorbesc azi despre toate poeziile, despre graiul dulce românesc sau despre toate metaforele legate de subiect, ci despre situația reală prin care am trecut când am fost plecată.

Limba Română face parte din identitatea noastră, este în natura noastră să o vorbim. Am locuit în Marea Britanie aproape 4 ani și, deși trebuia să vorbesc doar engleză la muncă, vorbeam română atunci când eram înconjurată de români.

Nu e neapărat un lucru bun, pentru că atunci când vorbești o limbă pe care cei din jur nu o înțeleg ai toate șansele să deranjezi, să-i faci să se simtă ofensați. Pentru că pot avea impresia că vorbești despre ei.

Totuși, acest lucru venea natural. Și eram sancționați cam de fiecare dată, ni se atrăgea atenția că engleza e singura limbă pe care o putem folosi. Nici măcar nu era o problemă legată de necunoașterea limbii engleze, ci pur și simplu o comoditate, un confort, ceva ce era al nostru.

Deși cunoșteam limba lor, ne era mai ușor să o vorbim pe a noastră. Iar când încercam să traducem anumite lucruri nu mai aveau niciun sens.

Pentru că limba română are o specificitate aparte și nu ai cum să explici, de exemplu, că ți-a sărit muștarul.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: