Te-ai pregătit pentru șocul cultural invers?

Te afli de ceva vreme într-o țară străină. Ți-ai creat propriul cămin în țară adoptivă, ai propriile tale rutine, un cerc social și un scop cu care ai plecat. Dar, la un moment dat, te izbește gândul întoarcerii acasă.

Este poate un dor de țara natală combinată cu nostalgia anumitor amintiri. La început pare doar o idee răzleață fără un contur anume. Încet, încet, crește în intensitate și-ți imaginezi cum este să te întorci pe bune. Începi să planifici și să te interesezi de cum anume poți materializa acest plan.

Dacă te identifici cu cele de mai sus, noi am vrea să venim în ajutorul tău cu mai multe informații despre componenta psihologică a acestui aspect. Nu vrem nicidecum să te speriem, vrem doar să punem în lumină trăirile pe care le-au avut și alte persoane care s-au aflat în postura ta. Vrem să explicăm un fenomen cu care se întâlnesc adesea expații proaspăt ajunși acasă, dar despre care nu se vorbește foarte mult.

Silvana ne-a spus că ,,adaptarea la o viață pe care aparent o știai mi s-a părut destul de dificilă. Ceea ce credeam că mi-a lipsit a devenit în prima lună sufocant de-a dreptul. În 3 ani în care am locuit în Germania, toți prietenii și toate lucrurile s-au schimbat și pentru o perioadă am avut impresia că nu mă regăsesc. Cumva, am trecut de la liniște deplină (pe care uneori o subapreciam) la un haos extrem, în care simțeam că nu mai am timp pentru mine.”

De aici a pornit toată ideea acestui articol. Cum se simt cei care se întorc în țara pe care au ales să o părăsească? Cum este adaptarea și cu ce se confruntă?

Așa am descoperit termenul de „reverse culture shock”. Șocul cultural invers, în limba română, se referă la dificultățile de readaptare în țara natală, pe care cineva le experimentează, după ce acesta a trăit o perioadă lungă de timp în străinătate. Psihologul american Kevin Gaw explică faptul că așteptările celor care se întorc acasă joacă un rol important în acest caz.

Atunci când luăm în considerare să ne stabilim într-o altă țară, ne gândim de la început că vor exista diferențe culturale și că va trebui să ne adaptăm într-o anumită măsură. Conștientizând acest aspect, suntem un pic mai bine pregătiți să gestionăm diferite situații din țara gazdă. Pe de altă parte, în cadrul procesului de repatriere, ne poate ,,fura ideea de familiaritate și idealizare a ceea ce știm că este acasă.  

Adesea, ne așteptăm, mai mult sau mai puțin conștient, să ne întoarcem într-un mediu neschimbat. Practic, pornim la drum cu așteptarea că nu vor exista prea multe dificultăți atunci când ne revenim acasă. Imaginea familiei și a prietenilor se creionează în minte în termenii știuți de noi, așa cum i-am lăsat atunci când am plecat. Conceptul de ,,acasă este puternic influențat de ceea ce am aflat până acum din diferite surse (părinți, prieteni, media) dar și de amintirile pe care le avem despre casă.

Alteori, ne așteptăm să ne întoarcem într-o țară cu ideologii socio-culturale similare cu cele ale țării în care am trăit în ultimii ani. Ne-am obișnuit cu un stil de viață, ne-am obișnuit să vedem un anumit tip de oameni și de comportamente. Indiferent că am fost plecați într-o țară cu o tehnologie mai avansată sau nu, vom avea așteptări în ceea ce privește țara natală, așteptări care de cele mai multe ori ne sunt înșelate.

Astfel, neconcordanța dintre așteptările personale și realitate poate duce la sentimente de frustrare, alienare, iritabilitate sau anxietate. 

De aceea, pentru ca procesul de adaptare să-ți fie mai ușor, noi îți recomandăm:

  • să te pui la curent cu modul în care funcționează lucrurile acasă;
  • să înțelegi și să lucrezi la așteptările pe care le ai despre întoarcerea acasă;
  • să-ți oferi timp și compasiune cu privire la faptul că procesul de repatriere constă într-o perioadă de readaptare, în care poate va fi nevoie să-ți dezvolți noi obiceiuri.

Dacă ai întrebări, le așteptăm cu drag aici.

Iris Alexandra Milea

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: