România, te iubesc, dar…

Bina ai venit îți spun, în leagănul înapoi acasă – un proiect pentru și despre românii care decid sa îi dea României o nouă șansă, bine meritată. Sunt Larisa Cristea și astăzi povestim despre aparențe, despre fugă spre mai bine și ce înseamnă de fapt acest mai bine pentru fiecare dintre noi. 

Poți citi articolul sau poți da play înregistrării de mai jos în cazul în care, știi tu, ești omul multitasking.

România, mă obosești… îți neglijezi copiii.

”…. mă obosești.

…. îți neglijezi copiii.”

Sunt expresii pe care le-am simțit cu toții la un moment dat. Sunt expresii pe care ne este jenă să le spunem când suntem printre străini. Ne este greu să le acceptăm, ne este și mai greu să schimbăm ceva, să fim noi acel motor al acțiunii despre care tot auzim în reclame și în proiecte de promovare ale diferitelor persoane publice sau organizații (private sau non profit).

Ne cufundăm în ușurința de a lăsa în urmă țara pentru raiul promis în alte economii mai dezvoltate. Și apoi ne uităm în urmă și ne plângem soarta, că ne-am lăsat familia în spate și ne este dor de ei. Ei, care fac parte din aceeași Românie pe care am abandonat-o.

Cum să facem să ne întoarcem înapoi în România?

Și atunci cum să facem să ne întoarcem, cum să acceptăm traiul greu, traiul imperfect? De ce spunem că este atât de minunat la alții când în același timp recunoaștem că trăim în situații similare ca acasă.

La început stăm mai mulți în aceeași casă mică, ne facem cumpărăturile cu mare atenție pentru a nu depăși bugetul săptămânal, avem grijă la consumul de benzină și la mașinile rulate pe care le folosim; cerem ajutor social și nu lucrăm ca patroni sau șefi, ci muncitori necalificați. Sunt oameni cu facultate sau care au condus echipe în România, dar care în altă țară lucrează în depozite sau în construcții.

Unde mai este atunci diferența? Este oare doar un confort psihic că am ajuns într-un loc etichetat de mass media și de alții ca fiind „mai bun”? preferăm aceasta înstrăinare de cunoscut și „greu, dar plăcut” pentru că avem speranța că dacă suferim acum, la început, câteva luni, apoi ne va fi mai bine.

Da, unii reușesc și le este bine –  După câteva luni, după câțiva ani. Alții rămân în același loc; același în care ar fi rămas în România.  

Ce se întâmplă de fapt este că ne previzionam un viitor fericit într-un necunoscut, bazându-ne după vorbe și promisiuni. Refuzăm să facem același lucru pe pământul românesc.

De ce? Oare pentru că nu mai avem încredere că se va schimba ceva la noi în țară, nu? Dar și la noi se schimba lucruri, doar ca dacă le trăim, nu le vedem la fel de bine. Gândește-te numai la faptul ca pentru a obține un obicei nou sau de a-l schimba pe unul existent ai nevoie de minim 28 de zile în care sa îl repeți zilnic, constant.

Mai mult, schimbarea în kilograme – mai multe sau mai puține, nu se vede pe loc, ci în luni. Creierul nostru procesează imaginea personală timp de 6 luni, așadar, el timp de șase luni te va percepe la fel și abia apoi va observa diferențele – că sunt în favoarea ta sau nu, oricare ar fi, atat îi ia să le accepte. Dacă așa este, asta înseamnă ca avem nevoie de ani de zile pentru a observa schimbările care au loc în viața și în societatea din care facem parte.

Ultimul aspect – te rog să îți iei câteva minute în care să reflectezi. Când de fapt ai stat relaxat să analizezi situația în care te afli dar într-un mod obiectiv și să cauți sa accepți ceea ce se întâmplă în viața ta, fără să te pedepsești, fără să te critici – pe tine sau pe alții. Să cauți să accepți că dificultățile ni le facem atât noi, cât și ne putem schimba unghiul în care le privim prin informare, prin educație.

Educă-ți mai întâi gândurile și modul în care te raportezi la viață, la o situație anume și așa vei vedea un nou colț de Românie în care lucrurile… nu stau chiar atât de rău pe cât i-ai dictat creierului tău să creadă că sunt. Ce zici, încerci? 

Un gând despre „România, te iubesc, dar…

  1. Mulțumesc frumos pentru aceaste cuvinte… dureros dar, adevarat!
    Dacă fiecare dintre noi am reflecta macar 5 minute dimineața și 5 minute seara la cele spuse mai sus, poate am schimba ceva… Schimbarea trebuie începută de către fiecare dintre noi din interior către exterior cu multă răbdare și încredere! Poate și alții se vor schimba văzându-ne pe noi!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: