România e un tărâm de poveste neexplorat, cu multă nevoie pentru schimbare

În ianuarie am publicat un articol pe blog la Cristian China-Birta, în răspuns la un newsletter de la el.

Articolul a plecat de la niște frustrări, dar acolo am povestit despre unul dintre motivele pentru care vreau să merg #înapoiacasă. Cum spune Cristi deseori, „Ceea ce vă doresc și vouă!”

Nu mai locuiesc în țară din 2016. La început am spus că nu mă voi întoarce niciodată să îmi cresc copilul acasă, în sistemul ăla de învățământ care sperie copiii, deși vei citi mai jos că atunci când am făcut afirmația asta, m-am uitat pe mine, am aruncat într-o cutie visul pe care îl aveam când eram studentă.

Dar proiectul celor de la Școala9, printre altele, m-a făcut să mă trezesc la realitate.
Așa că vreau să mă întorc acasă. Și vreau să studiez învățământul românesc actual. Materii, programe, metode.

Ca să pot crea o școală altfel, pentru copiii mei și ai prietenilor mei. O școală non-formală, fără note, fără teme, unde copiii și adolescenții să vină cu drag.

Unde evaluarea se va face pe alte criterii decât o lecție spusă pe dinafară, fără să fie înțeleasă.

Unde problemele la matematică rezolvate de prieteni sau copiate nu sunt mai bune decât o temă nefăcută din cauză că lecția nu a fost înțeleasă.

O școală cu profesori care să aibă ca scop înțelegerea elevilor și livrarea materiei prin metode potrivite fiecăruia.

O școală unde Matei nu e prost pentru că a luat 4 la matematică, în condițiile în care desenele lui sunt de expus în muzeu, unde Ioana nu e mai deșteaptă decât Ana, pentru că ea a luat cu două puncte în plus la compunerea despre toamnă.

Unde copiii să citească cu drag, de drag, nu pentru că „trebuie”. Știu că e nevoie de timp mult și dedicare și încă încerc să descopăr modalitățile prin care voi face asta, dar chiar dacă-mi va lua 5, 10, 15 ani, la un moment dat o să îmi realizez acest vis.

Articolul poate fi găsit integral aici.

Tu de ce te-ai întoarce acasă?

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: