Povestea noastră

Am pornit acest proiect ca o temă la Internship 2.0, când o mână de oameni care nu se cunoșteau au început să lucreze împreună la ideea în care au crezut cel mai mult.

Înapoi Acasă s-a născut din nevoia uneia dintre colegele noastre, care urma să se întoarcă în țară definitiv. Adelina a decis să se întoarcă acasă și a căutat răspunsuri la o grămadă de întrebări. Și-ar fi dorit să le găsească într-un singur loc și să vină de la oameni care au trecut prin asta.

Cu biletele de avion cumpărate și un contract de chirie care urma să expire în mai puțin de două luni. Cu o casă plină de mobilă și lucruri cu care nu știam ce să fac. Cu un iubit care nu este român și care nu cunoaște limba, dar va avea nevoie de un job în țară. Contracte la utilități, abonamente la telefoane și așa mai departe. Voiam să știu care e pasul următor, ce am de făcut. Cum va fi atunci când vom merge în țară? Ce trebuie să știm?

Adelina

Treptat, aruncând idei, peste alte idei, am ajuns să ne strângem la un loc. Cei care au crezut în proiect și s-au regăsit sunt aceiași omuleți care astăzi, au pus bazele poveștii.

Vrem ca Înapoi acasă să fie acel loc, unde românii care decid să se întoarcă în țară să-și găsească răspunsurile.

Încă din copilărie voiam să fac lucruri care vor însemna ceva mai multe pentru ceilalți, era un impuls de-al meu. Când părinții mei au plecat în străinătate am simțit un gol adânc în suflet. Știu cum se poate simți un copil care are nevoie de părinții lui mai mult decât orice. Ideea proiectului m-a atras și mai mult pentru că am fost plecată 5 luni de zile cu bursă Erasmus la Universitatea Freie din Berlin și am înțeles ce înseamnă dorul de casă, nu mi-a fost ușor să trec peste acele stări. Chiar dacă când am plecat înapoi spre România și mă aștepta cam la aceeași viață întrucât urma să îmi continui și job-ul,  facultatea și să fiu cu aceeași prieteni… nu am mai fost eu și aș fi avut nevoie de ajutor să știu că sunt înțeleasă.

Cred că Înapoi Acasă este un loc unde îmi voi revărsa energia venită din suferința pe care am trăit-o și sper ca cei care au fost și vor fi în locul meu să aibă acces la o comunitate unde să nu se simtă singuri.

Mai cred că această comunitate va fi un sprijin pentru cei care nu se mai regăsesc în țara gazdă, dar nu știu cum să procedeze pentru a avea mai multe șanse la o viață decentă în România. Știm clar că mulți pleacă pentru un viitor mai bun, dar oare de ce acel viitor nu ar fi și în România?

Loredana

Participarea mea în intershipul care ne-a unit a fost pură întâmplare, o poza pe un grup lăsată de o colegă. Ce a urmat apoi e o poveste. M-am ancorat în acest proiect, pe care l-am votat și în care am crezut încă dinainte să îi fiu membru.

Am multe de spus despre „înapoi acasă„ deoarece însuși cuvântul acasă îmi trezește multe emoții, dar tot ce am de spus vei vedea pe parcurs. Iar înainte de toate vreau să îți spun că poveștile pe care le scriu aici sunt de fapt trăirile mele și ce mă leagă de proiectul asta e însuși scopul lui, să pot să îți fiu utilă ție, să te îndrepți cu drag: ACASĂ.

Teodora

Sufletul are nevoie de o minte limpede, întotdeauna, altfel nu ar funcționa corect. Iar mintea noastră limpede este Iris, care s-a alăturat proiectului pentru că a crezut în idee la fel de mult ca noi și pentru că a conștientizat cât de mulți oameni ar putea beneficia de munca noastră.

Implicarea în acest proiect a venit inițial ca o temă și s-a transformat mai apoi în dorința de a putea fi de ajutor prin intermediul condeiului, celor care vor să se întoarcă acasă. 

Mai mult, cred în potențialul comunității Înapoi acasă deoarece suntem oameni – influențați de alți oameni, răspundem cognitiv, fizic și afectiv la comportamentele și gândurile oamenilor, și cel mai important, ne ajutăm reciproc.

Iris

Noi, echipa Înapoi Acasă, ne dorim să îți facem mai ușor procesul de repatriere. Și sperăm că, dacă încă nu ai luat în calcul varianta asta, să te punem puțin pe gânduri.