Care este povestea mâinilor harnice ale oamenilor de pe șantiere, de pe câmp sau de prin fabrici? Îmi pun această întrebare cât de des am ocazia, pentru că și părinți mei au practicat munca manuală și cred că o să continue până la finalul vieții. Tata este unul dintre românii plecați în diaspora.
Am crescut cu mama, dar mai mult cu bunicii, mama venea o dată la 3 luni, mai mult nu rezista. Întrucât am trăit lipsurile copiiilor cu părinții plecați, mi-am zis să mai scriu un pic, să mai râcâi în rană.
Mâinile harnice și munca manuală
Mâinile sunt reflexia muncii fizice pe care o depunem de zi cu zi. Totuși, mulți se îndepărtează de munca fizică, pentru că își doresc să fie mai sănătoși, să sufere mai puțin etc.
Cam în orice industrie e nevoie și de muncă manuală. Încă nu avem roboți care să repare sau care să culeagă recolta de pe câmp, ca un om. Mă uitam zilele trecute la o reclamă la Jidvei, cum că în culesul strugurilor baza stă tot în munca manuală.
Dar ce se întâmplă cu puținii rămași? De-a lungul timpului munca manuală a devenit o resursă mult căutată în diaspora… Am constatat că este tot sunt tot felul oferte de muncă, care la prima vedere ne iau ochii.
Prin urmare, povestea mâinilor harnice în acest articol o să vorbesc despre povestea mâinilor harnice. O să constați că munca manuală a fost și este caracteristica pentru care oamenii din România sunt apreciați.
Munca manuală de la o stație de reciclare
În cadrul unui proiect Erasmus+ am vizitat o stație de selectare a deșeurilor din Kaunas, Lituania, unde am trăit câteva momente… Cred că cel mai dur moment a fost când am ajuns în sala în care se selecta gunoiul menajer.
Chiar dacă oamenii purtau mănuși și măști, parcă orice atingere pe care o analizam, îmi întorcea stomacul pe dos. De la mirosul înțepător, culorile deșeurilor amestecate la zgomotul asurzitor al mașinilor… totul avea o greutate imensă pe umerii noștrii.
Povestea mâinilor harnice
Un membru anonim ne-a scris câteva rânduri despre experiența sa de repatriere. Ca urmare a faptului că a preferat să își păstreze anonimatul, am decis să îl numim Andrei.
Meseria lui A și depărtarea de casă
Andrei a decis să părăsească România acum 4 ani, pentru că avea nevoie de bani. Cumnatul său, fiind deja stabilit de câțiva ani în Belgia l-a ajutat să-și găsească un loc de muncă.
Zilele au trecut, iar Andrei s-a angajat ca dulgher, la o societate de construcții metalice. În domeniul acesta munca este foarte grea, mai ales dacă e și într-o țară străină.
Totul a luat o întorsătură diferită în momentul în care Andrei și-a cerut iubita în căsătorie… Acest tip de relații, iubiri ținute la distanță parcă fac viața oamenilor ca Andrei și mai grea.
Pandemia l-a adus înapoi acasă și pierderea fratelui
Din cauza acestei pandemii Andrei a stat departe de familie și de logodnica sa timp de 6 luni de zile. A fost o perioada grea și nu am vrut să o retrăiască. Prin urmare, cam cu 2 luni să revină înapoi acasă s-a pregătit și a plecat de tot spre România.
În ciuda bucuriei, în primele 3 luni Andrei a avut o pierdere foarte mare în familie, pierderea fratelui mai mic…
Rămas bun…
Spre finalul mesajului Andrei ne-a mărturisit faptul că după pierderea fratelui său, cel mai greu a fost confruntarea realității… Nu îi venea să creadă că fratele său mai mic nu mai era acolo… acum, când el s-a întors înapoi acasă.
Oarecum cred că tipul acesta de situații sunt cele mai nedrepte pentru români. Mulți muncesc pentru familie, copiii și ajung să îi piardă fix înainte să vină înapoi acasă…
Salariul din România
Andrei a ales în cele din urmă România, a găsit o companie cu un salariu un pic mai bun. Era chiar satisfăcut, nici nivelul de muncă nu mai este la fel de ridicat. A constat că este plătit mai bine pentru că s-a specializat în crearea de cofraje metalice.
Acum, vor urma planurile de viitor, formarea unei familii, bucuria de a savura viața și munca în România. Oare a meritat prețul plătit?
Cum pot găsi mai multe oferte de locuri de muncă în România?
Pentru a răspunde la această întrebare am scris un articol cu 5 resurse utile când cauți un loc de muncă. E începutul dintr-o serie de articole menite să ajute românii din orice domeniu.
Cred că România are în continuare multe posibilități, de aceea e nevoie să ne ajutăm semenii. Cred că doar prin faptul că cineva are acces la informații, poate ajuta alți câțiva zeci de oameni.
Adelina a scris într-un articol ceva pe tema aceasta „Jobul bătea la ușă, dar eu nu eram acasă”. De multe ori se întâmplă ca multe oportunitățile acelea mult dorite să te aștepte în România.