Paula Horinceanu – artistul textil, care coase dorul de România pe cămăși

Artist textil - Paula Horinceanu

Paula este artist textil și coase dorul de tradiții din România pe cămăși. Am invitat-o să ne povestească o parte din experiența ei și iubirea pentru arta textilă.

Dorul de casă și-a pus amprenta, așa că fosta campioană națională s-a apucat de ceva vreme să coasă cămăși cu motive tradiționale.

Paula a creat proiectul „Make Romania Great (again)” și are planuri mari.

Te invit să afli ce se poate întâmpla în sufletul unei românce, plecată peste meleaguri.

Înainte de toate, chiar și fotografia din descrierea articolului are un mesaj și o emoție, fapt pentru care îi mulțumim lui Radu Florian Crețu pentru că ne-a dat acordul să o folosim.

Dacă vrei să asculți discuția, poți da play celor 20 de minute pline cu poveste și emoție.

Să sune domol, de dor

Care e povestea ta?

De 12 ani locuiesc în Italia, am plecat la vârsta de 18 ani, în urma unui eșec în lumea sportului. Eram canotoare de performanță și după 4 ani am realizat că nu mai pot continua.

Cum a început totul, de ce Italia?

Mama mea m-a întrebat după ce am terminat liceul sportiv, dacă vreau să continui cu sportul, să merg la facultate sau să muncesc.

Eu fiind independentă de mic copil, îmi plăcea ideea de stabilitate financiară, așa că am plecat în Italia.

Am ales Italia pentru că acolo erau părinții mei, iar familia mea era deja acolo. Tot ce am făcut a fost să îi urmez. Niciodată nu mi-a părut rău că am venit în Italia.

Inițial mi-a fost foarte greu, dar acum am realizat că Italia este un loc care deschide foarte multe oportunități și orizonturi și tocmai de aceea nu mi-a părut rău că am venit aici.

Povestește-mi un pic despre eșecul tău, cum s-a întâmplat?

Eu trebuia să muncesc mai mult decât ceilalți, deoarece nu aveam înălțimea potrivită, iar asta m-a făcut să cedez, nu doar psihic, ci și fizic.

La un moment dat, probabil am vrut inconștient să nu mai particip la cel mai important concurs destinat pentru selecția canotorilor pentru mondiale.

Nu am mai vrut să particip, mi s-a făcut rău, mi-au cedat genunchii. Acel moment a fost picătură care a umplut paharul.

Am mers și internațional, medaliile le-am luat doar la nivel național. Era foarte greu, pentru niște copii – pentru că noi eram copii. Totul mult prea strict, mult de muncă.

Gândește-te că lotul național era la Năvodari – față în față cu tabăra Năvodari, unde în fiecare vară lumea se distra, era muzică, tot felul de jocuri și noi eram obligați ca la 22:30 să fim în pat cu lumina stinsă…

Erau tentații pentru un copil care avea numai de muncă și un program strict.

Paula Horinceanu – de la competițiile de canotaj

Cum a fost experiența ta ca angajată în Italia?

Inițial nu foarte plăcută, dar încet-încet lucrurile au început să fie în regulă. În primul rând, cred că este și una dintre poveștile româncelor care pleacă în Italia.

Faptul că tu nu știi limba și că italienii nu știu engleza, te poate demoraliza foarte mult.

Deși ai capacitatea de a face mai mult la început va trebui să te mulțumești cu mai puțin, cu job-uri modeste.

Din păcate, cu cât job-ul este mai modest (cel puțin în zona în care am muncit), cu atât șefii sunt mai severi.

Am muncit într-un takeaway unde se făceau cartofi prăjiți și pizza. A trebuit să suport avansurile insistente ale șefului meu… pentru că, na!

Știi cum e, o româncă frumoasă este imposibil să vină în Italia cu dorința de a munci, și atât.

După care am început să vorbesc limba italiană, am început să devin independentă, am început să cunosc pe cineva. Am întâlnit un domn care pur și simplu m-a ajutat, fără să vrea nimic de la mine.

Mi-a dat un loc de muncă cu contract nedeterminat, ceea ce însemna foarte mult în zona mea, deoarece acolo munceam sezonier 6 luni pe an.

După aceea a început să mă intereseze ideea de a fi barman, am făcut cursuri și după 1 an de zile am decis să iau partea profesională în mâini.

Am luat un PUB și am gestionat acea afacere, însă simțeam nevoia să fac altceva.

Mă plictisisem de această lume. După un timp, mi-am dat seama că nu mai aveam răbdare să vorbesc cu oamenii.

În Italia, oamenii când vin să bea o cafea, nu vin doar să bea o cafea, discută cu barmanul, iar barmanul e un fel de psiholog.

Așa că am intrat în comerț și am început să vând pantofi și haine de damă.

Cu ce te ocupi tu acum?

Eu sunt consultant de imagine, și acum apare această problemă, de a fi nevoită să relaționez cu persoane când vor ele, nu când vreau eu.

Într-o zi, când eram pe plajă, am avut o revelație și mi-a venit în minte verbul „a face”.

Începutul călătoriei de artist textil și cusutul simbolurilor din România pe cămăși.

Mi-am dat seama că eu vreau să fac ceva cu mâinile mele. De aici a pornit ideea cu artistul textil, a crea, a desena, a face artă pe haine și mai ales o artă care să ducă purtătorul să se gândească la propriile sale origini.

Mesajul din spate este legat de diaspora, Italia. Mi-am dat seama că spre deosebire de multe naționalități, noi (românii) nu avem curajul să spunem că suntem români.

Nu vreau să pun în umbră pe nimeni, însă pentru că și eu a trebuit să justific multe lucruri, precum: sunt româncă, dar…

Mesajul Paulei

Acest „dar”, m-a împins să fac lucruri, m-a împins să creez lucruri pentru românii cărora le este rușine de propriile origini,

Pe de altă parte, motivul principal este dorul de casă, de bunici, familie, de prietenii pe care i-am lăsat în spate…

Ce este foarte emoționant pentru mine este că de fiecare dată când cos, îmi aduc aminte de bunica mea și de faptul că fiind la muncă în Italia, nu am putut să o conduc pe ultimul drum.

Spune-mi care sunt planurile tale de viitor, cum vezi lucrurile în România?

Eu acum dacă aș putea, aș pleca și aș începe să fac ceva, pentru că văd o sclipire, eu văd setea românilor de România.

Eu am încredere în oameni, oameni care la rândul lor au încredere în România.

Un gând final…

Români, haideți să facem România minunată! Nu prin opulență, ci prin suflet.

Haideți să facem ce nu au făcut cei din trecutul nostru și să ne iubim pământul… ca pe o bunică pe care nu o mai vedem de mult, să respectăm acest pământ, prin îngrijirea lui, să-l iubim!

Dacă vrei să o urmărești pe Paula, te invit pe pagina ei de Facebook, locul unde postează ideile ei creative. 😀

Pe 30 noiembrie 2020, în cadrul evenimentului ROportunități, iar Paula va povesti mai multe despre proiectul ei. Urmărește-ne pe Înapoi Acasă pentru alte povești inspiraționale.

Paula Horinceanu

Publicat de Loredana Dobrea

Sunt sociolog colaborator în cadrul Institutului Național de Cercetare și Formare Culturală, absolventă a Masterului de Antropologie și Dezvoltare Comunitară și sunt pasionată de zona culturală și social media. Îmi place să mă inspir din experiențele trăite alături de oamenii din jurul meu și mi-ar plăcea să ofer și eu, la rândul meu, inspirație. Totodată pe îmi doresc să dezvolt proiecte pentru comunitate și educație. În timpul liber îmi exploatez creativitatea prin intermediul voluntariatului și activităților creative. Un vis foarte nebunesc este să călătoresc în Asia.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: