Despre România și visul facultății

Un interviu cu Grigore Ionela Iulia

Astăzi povestim despre Ionela, proaspăt absolventă a facultății de Limbi și Literaturi Străine, care s-a întors în România să studieze și să muncească înapoi acasă.

Ce te-a determinat să te pleci în altă țară?

În 2010, după absolvirea Liceului Pedagogic din Slobozia, din cauza problemelor financiare determinate de criza economică, care a afectat România începând cu anul 2009, nu am putut să urmez cursurile unei facultăți. Astfel, am fost nevoită să mă angajez.

Lunile au trecut, iar în 2011 lucram la o grădiniță particulară din București, pe postul de asistent de educatoare, totuși îmi doream cu ardoare să urmez cursurile la zi ale unei facultăți de stat.

Acest aspect fiind imposibil atunci, deoarece petreceam multe ore la locul de muncă, iar salariul din România nu era suficient de mare astfel încât să pot spera că în câțiva ani voi putea strânge banii pentru a mă întreține pe perioada studiilor.

De aceea, am decis în 2011 să mă despart de România pentru câțiva ani, fiind dezamăgită de ceea ce îmi oferea în acel moment, urmând să mă întorc pentru a-mi termina studiile.

Cu ce te-ai ocupat cât timp ai fost plecată? *

Pentru că Cipru este o țară turistică, străinii nu au o gamă variată de locuri de muncă la care pot aspira. Am lucrat în industria hotelieră, iar această experiență a fost dificilă, dar foarte interesantă. La început mă simțeam extrem de pierdută, aveam impresia că sunt plecată în exil, în timp ce colegele mele de liceu postau poze pe paginile de socializare cu noile experiențe de care aveau parte la facultate.

Cu timpul am îmbrățișat concepția conform căreia „totul se întâmpla cu un motiv”. Am simțit că trebuia să fiu acolo pentru a învăța lucruri noi, oricât de neînsemnate mi se păreau în acel moment.

Deși dorința mea arzătoare era să predau, realitatea îmi șoptea că trebuie să găsesc o altă posibilitate de a evolua pentru o perioadă nedeterminată de timp. Astfel, am dezvoltat o pasiune pentru limba greacă, care se vorbește în Cipru, deși este de fapt un dialect al limbii grecești.

După șase luni înțelegeam cât de cât limba, iar după un an o vorbeam la nivel conversațional. După o anumită perioadă, rutina și-a făcut simțită prezența, începusem să uit de ce plecasem în străinătate, iar admiterea la facultate devenise un vis din ce în ce mai îndepărtat.

Deși am ajuns în Cipru în plină criză economică, locul acela îmi oferea o stare de siguranță, iar scurtele vizite în România mă făceau să iau în calcul posibilitatea de a rămâne pentru totdeauna în Cipru, chiar dacă lucrurile nu erau perfecte nici acolo.

După cât timp ai luat decizia de a te muta înapoi acasă?

După aproximativ cinci ani și jumătate am început să mă gândesc serios că ar trebui să revin acasă, deoarece devenisem o persoană fără identitate. În România oamenii mă cunoșteau drept Iulia, elevă a Liceului Pedagogic, olimpica de la Psihopedagogie Specială din clasa a XI a.

Dar de multe ori părea că străinii din Cipru nu aveau o identitate proprie, făcându-se de multe ori referire la ei în funcție de țara de proveniență: românii, bulgarii, grecii etc.

Ce te-a determinat să te întorci înapoi acasă?

Am decis să revin în România, deoarece am realizat că țara gazdă nu îmi va oferi niciodată posibilitatea de a evolua, iar locurile de muncă erau limitate. De asemenea, după câțiva ani nu mai știam cine eram și ce îmi doream.

Veneam acasă și mă simțeam străină, mergeam acolo și aveam impresia că nu voi putea niciodată aparține acelui loc în totalitate. Mai mult decât atât, diferențele rasiale prezente în acel loc mi-au generat un complex de inferioritate care se manifestă și astăzi printr-o modestie exagerată.

Pe perioada verii, volumul mare de muncă mă determina să pierd exagerat de mult în greutate, iar ideea că aș putea să îmi cresc pe viitor copilul într-un sistem care își trimitea copiii de la 4 luni la creșă mă neliniștea teribil.

Care au fost informațiile pe care le-ai căutat atunci când ai decis să te muți și unde ai găsit aceste informații?

Consider că noi am fost mult mai pragmatici. Am decis să stăm departe unul de celălalt pentru câteva luni pentru ca unul dintre noi să ia contact direct cu realitatea din România.

Astfel, el (prietenul) a aflat acasă de ce acte avea nevoie pentru a își deschide acea firmă, iar eu am găsit pe internet toate informațiile necesare admiterii la facultate.

Care au fost dificultățile pe care le-ai întâmpinat în ultimele 3 luni petrecute în țara gazdă?

Mi-a fost foarte teamă să revin în România și am revenit doar pentru că prietenul meu a insistat să facem acest pas. Știam că cel mai important aspect pe care trebuia să îl avem în vedere era găsirea unor posibilități prin care am putea să ne întreținem aici.

De aceea am decis ca el să plece în martie 2017 pentru a deschide o firmă de construcții. Ulterior, am stabilit ca eu să mă întorc definitiv abia în iulie când era admiterea la facultate.

Urma să mă înscriu la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Visul pe care îl aveam de foarte mulți ani era pe cale să devină realitate, iar eu nu mai eram la fel de entuziasmată…..

Nu înțelegeam de ce… Poate că mă maturizasem și nu mai visam cu ochii deschiși…..Abia acum înțeleg de ce nu mă puteam bucura. Toată lumea ne descuraja, cei din Cipru ne spuneau că nu ne vom adapta în România și că ne vom întoarce, iar cunoscuții de acasă deveneau sceptici când le povesteam planul nostru.

Am decis să nu mă las influențată de poveștile oamenilor care ne spuneau cât de greu este în România și să evit pe cât posibil vizionarea știrilor ProTv de la ora 17:00 care prezintă de cele mai multe ori o lume aflată în declin…

Care au fost aspectele pozitive din prima lună înapoi acasă? 

Am realizat că nu eram ancorată în realitate. România pe care o lăsasem nu era identică cu România pe care am găsit-o când m-am întors. Zburdam de fericire că indiferent de ceea ce voi face pe viitor, voi avea posibilitatea să am weekend-ul liber, lucru imposibil de obținut atunci când deții un loc de muncă în domeniul hotelier.

Care au fost aspectele negative din prima lună înapoi acasă? 

Mă deranjau în mod deosebit mizeria de pe străzile din București și atitudinea vânzătoarelor față de clienți. Mi se păreau extrem de nepoliticoase și nu le puteam înțelege comportamentul. Aveam impresia că în Cipru timpul avea răbdare cu oamenii, iar în România, exact ca în Moromeții, timpul nu mai avea răbdare cu oamenii. Mi se păreau grăbiți, stresați și nu înțelegeam de ce fumează pe stradă.

Care sunt planurile tale acum, după ce te-ai întors înapoi acasă?

M-am întors deja de trei ani acasă. Am absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția de neogrecă-engleză. M-am acomodat foarte bine în mediul academic, dar acum trebuie să mă integrez pe piața forței de muncă într-o Românie digitalizată.

Ce ai aflat ulterior despre tot acest proces, dar ți-ar fi plăcut să știi înainte să te muți?

Aș fi vrut să am curajul să vin mult mai devreme acasă, deoarece simt că aici am mai multe șanse să mă dezvolt pe plan profesional.

Cum te simți acum că te-ai întors în România și ce sfat i-ai da cuiva care vrea să revină?

Simt că mi-am recăpătat identitatea. Când eram în străinătate, de fiecare dată când mi se întâmpla o nedreptate, o puneam pe seama faptului că sunt străină. Acasă mă simt acasă, iar egalitatea dintre oameni este mult mai prezentă.

Ce sfaturi ai da cuiva care se gândește să revină în țară? 

I-aș sfătui să nu se lase influențat 100% de părerile oamenilor care aduc argumente pro și contra întoarcerii. Oamenii sunt diferiți și au experiențe diverse.

Fiecare dintre noi ar trebui să stabilească singur dacă vrea să se întoarcă sau nu. Mi se pare normal să ne informăm cu privire la calitatea vieții din România, dar oamenii au standarde diferite. De aceea părerile sunt subiective și împărțite.

Dacă decid să se întoarcă îi sfătuiesc să nu renunțe la această idee dacă întâmpina dificultăți de adaptare în primele luni aici. Ar trebui să se gândească că s-au confruntat cu aceleași probleme de adaptare și în țara străină în care au plecat, deci e o chestiune de timp pană se vor adapta.

Nu te-am întrebat, dar ai vrea să ne mai spui că….

Aş vrea să menționez încă o dată că România pe care o lăsăm la plecare nu e aceeași cu România pe care o găsim la întoarcere. Rămâne la latitudinea fiecăruia să stabilească dacă este mai bună sau nu.

I-am auzit de foarte multe ori pe românii din străinătate care veneau acasă în vacanță (aici mă includ și pe mine) că în România se cheltuie foarte repede banii, că toate sunt scumpe etc.

Aș vrea să subliniez faptul că e absolut normal să cheltui mulți bani când vii acasă în vacanță. Asta nu înseamnă că vei face același lucru când te vei stabili aici, deoarece vei intra într-o anumită rutină, vei merge la muncă, vei învăța ușor ușor cum să îți gestionezi finanțele.

Publicat de Loredana Dobrea

Sunt sociolog colaborator în cadrul Institutului Național de Cercetare și Formare Culturală, absolventă a Masterului de Antropologie și Dezvoltare Comunitară și sunt pasionată de zona culturală și social media. Îmi place să mă inspir din experiențele trăite alături de oamenii din jurul meu și mi-ar plăcea să ofer și eu, la rândul meu, inspirație. Totodată pe îmi doresc să dezvolt proiecte pentru comunitate și educație. În timpul liber îmi exploatez creativitatea prin intermediul voluntariatului și activităților creative. Un vis foarte nebunesc este să călătoresc în Asia.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: