Ce te motivează să te întorci #ÎnapoiAcasă? – din experiența unui student român plecat în străinătate

Pe vremea acesta, acum 1 an eu aveam să-mi trăiesc experiența Erasmus la Berlin. În Germania am locuit într-un cămin destinat studenților internaționali oferit de universitate. 

Cred că am avut parte de cele mai frumoase amintiri din studenție. După primele două săptămâni am reușit să nu mă mai simt stingheră și mi-am făcut curajul să ies afară și să mă bucur de Berlin.

Despre părțile bune și părțile mai puțin bune

Potsdam

M-am rătăcit de multe ori și nu aveam baterie sau internet pe telefon. Dar după o perioadă m-am adaptat, descopeream străzile, nu mai foloseam Google Maps și mă bucuram că eram înconjurată de oameni de pe diferite continente. 

Ușor, am reușit să mă regăsesc. Am reușit să îmi împlinesc și un vis, să călătoresc prin cele mai mari orașe ale Germaniei. De-a lungul timpului am tot călătorit atât în orașul universității, cât și prin alte destinații cunoscute ale Germaniei precum: Potsdam, Dresda, Koln, Hamburg, München, Nürnberg și am încercat să înțeleg cultura germană.

De la mâncare, stil de viață, limbă, comportament al oamenilor, totul era nou pentru mine, dar mi se oferea și o bucurie. Recunosc că nu am fost fana bucătăriei germane pentru că specificul local însemna cârnați fără gust în diverse feluri (dar cu bere extraordinară).

De dor, visam la sarmalele de acasă sau chifteluțele mamei, și încercam să fac aceeași rețetă. Dar de multe ori nu era același lucru deoarece nici carnea din supermarket nu mi se părea la fel. Iar când voiam să mănânc în oraș, mâncam mai mult fast food turcesc.

Loc de muncă  în străinătate

Un lucru greu a fost că am urmat cursurile la Universitatea Freie din Berlin și în același timp lucram remote 8 ore pe zi și pentru locul meu de muncă din România. Recunosc că a fost cam greu, dar am ales să fac asta pentru că să schimbând țara pierdeam câteva săptămâni bune pentru a mă acomoda și a găsi un loc de muncă serios.

Cel mai mult mă gândeam că nu va fi nimeni care să mă accepte pe o perioadă scurtă de timp și fără să cunosc limba. Totuși cred că toate aceste greutăți au dat un gust mai dulce lunilor petrecute în străinătate.

După puțin timp, a urmat perioada deciziei: mă întorc împăcată în România sau mă pregătesc pentru o nouă viață?

Cred că acesta a fost momentul cel mai dificil, pentru că a trebuit să aleg.

Am avut parte și de stres când a trebuit să îmi pregătesc bagajul, să închei contractele de la cămin și să mă asigur că am lăsat lucrurile în ordine, când mi-am condus colegele și prietenele la aeroport…

Ca cineva să poată trece peste sentimentul de șoc pe care îl are la revenirea în țară cred că i-aș putea recomanda să încerce să-și continue un pic stilul de viață pe care îl avea acolo și acasă, să iasă, să caute spații asemănătoare cu acel oraș și aici, în România. 

Țin minte că după revenirea de la Berlin, tot căutam să văd copacii, natura și liniștea pe care mi-a oferit-o acel oraș.

De ce nu am rămas în străinătate?

M-au întrebat cunoștințele și răspunsul meu era că nu mă puteam regăsi, pur și simplu. Nu știam de ce, dar gândul de a sta acolo, fără cei dragi, mă întrista. Vizasem deja oportunități, faptul că la ei să studiezi sociologia era un aspect foarte apreciat, dar totuși ceva lipsea…

WZB, Social Science Center Berlin

Amalgam de lucruri care m-au făcut să spun NU

De la faptul că îmi doream să schimb lucruri în țara mea, la faptul că nu îmi plăcea mâncarea toate s-au adunat. Când am observat că nu mă întrebam de se să nu mă întorc, ci mă întrebam de ce să stau acolo, am știut. 

Am știut că nu este locul meu, țara mea, cultura în care aș putea să-mi cresc copiii. Cum ar fi fost o viață și mai departe de ai mei? Tot timpul mi se răscolea în minte această întrebare…

Wannsee, Berlin

România, cu parfum de nu-mă-uita

Deși îmi era dor de oportunitățile oferite, de cum erau locurile de acolo, după o perioadă am prins mai multă încredere că am luat decizia cea mai bună. Am învățat că deși nu este lapte și miere în România, pot face lucruri aici.

Mi-am făcut tot felul de planuri despre ce pot să fac ca să mă pot dezvolta și să reușesc să ajung mai sus. M-am înscris la cursuri, și până acum am luat parte la tot felul de experiențe din domeniul marketingului digital și cultural, precum GEYC, Fundația Leaders și Google Digital Bootcamp.

Și am stat de vorbă cu oameni interesanți, care m-au inspirat și motivat, precum: Elena Gherasim și Elisabeta Moraru de la Google România, oamenii de la Angajez45plus, Raluca Radu de la MTH Digital, membrii MEA – Marketing Experience Academy și echipa Measure Camp Bucharest.

În concluzie, cred că dacă trecem peste salariul acela poate de 2 sau 3 ori mai mare, sunt unele aspecte care pot fi în favoarea noastră. Putem fi fericiți să împliniți și în România, doar că trebuie să învățăm să investim energie de 2 ori mai mult și să căutăm oportunitățile. Cred că trebuie să fim mai selectivi, să nu acceptăm orice ni se propune și să învățăm că orice experiență ne poate oferi ceva util.

Adio, Berlin!

Publicat de Loredana Dobrea

Sunt sociolog colaborator în cadrul Institutului Național de Cercetare și Formare Culturală, absolventă a Masterului de Antropologie și Dezvoltare Comunitară și sunt pasionată de zona culturală și social media. Îmi place să mă inspir din experiențele trăite alături de oamenii din jurul meu și mi-ar plăcea să ofer și eu, la rândul meu, inspirație. Totodată pe îmi doresc să dezvolt proiecte pentru comunitate și educație. În timpul liber îmi exploatez creativitatea prin intermediul voluntariatului și activităților creative. Un vis foarte nebunesc este să călătoresc în Asia.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: